PRODUCEREA AERULUI COMPRIMAT – REGLAJE
REGLAREA DEBITULUI UNUI COMPRESOR
Nu puţine sunt aplicaţiile la care din diverse motive energia pneumatică nu poate
fi preluată de la o reţea de aer comprimat. În asemenea situaţii trebuie folosit un
compresor care să deservească aplicaţia respectivă. Debitul furnizat de
compresor trebuie să fie adecvat cerinţelor utilizatorului şi trebuie să varieze în
acord cu condiţiile concrete de funcţionare. Deoarece toate construcţiile de
compresoare au cilindree fixă, modificarea debitului furnizat de un compresor
nu se poate face pe această cale.
De cele mai multe ori motorul de antrenare al unui compresor este unul
electric; totuşi în condiţii de şantier, acolo unde nu există posibilitatea conectării
la reţeaua electrică, se folosesc motoare cu combustie internă. Transmisia între
motor şi compresor poate fi făcută prin curea, prin intermediul unui reductor de
roţi dinţate sau, în anumite situaţii, direct printr-un cuplaj elastic. În concluzie,
turaţia de antrenare a arborelui compresorului este fixă, şi deci nici pe această
cale nu este posibilă reglarea debitului.
Pentru reglarea debitului se folosesc dispozitive electrice de reglare şi
control. Un asemenea dispozitiv trebuie să fie capabil să comande furnizarea de
debit sau să întrerupă acest proces atunci când consumul o cere. Reglarea se
bazează pe utilizarea a două presostate, reglate unul pe nivelul de presiune
minimă, iar celălalt pe nivelul de presiune maximă. Compresorul furnizează
debit sistemului de acţionare prin intermediul unui rezervor (integrat în
construcţia compresorului) în care se acumulează debitul de aer care reprezintă
diferenţa între cel furnizat de compresor şi cel cerut de consumator. Dacă
presiunea în rezervor atinge nivelul maxim reglat, presostatul corespunzător dă
un semnal electric care determină dezactivarea compresorului. Din acest
moment aerul mecesar consumatorului este furnizat de către rezervor, motiv
pentru care presiunea în rezervor scade. Atunci când presiunea atinge valoarea
minimă reglată cu presostatul corespunzător acesta dă un semnal electric care
determină reactivarea compresorului. Avtivarea şi dezactivarea compresorului se
poate realiza în două moduri, şi anume:
· prin oprirea motorului de antrenare; în acest caz trebuie ca rezervorul să
fie dimensionat corespunzător astfel încât motorul de antrenare să rămână
în repaus un anumit timp prestabilit; totodată, motorul trebuie protejat la
pornire, cunoscut fiind faptul că momentul rezistent este mai mare în
perioadele de iniţializare şi oprire a mişcării;
· prin comandarea supapei de aspiraţie; în acest caz motorul de antrenare
funcţionează continuu, iar când se doreşte dezactivarea compresorului
supapa de aspiraţie este menţinută în permanenţă deschisă; în acest fel
aerul aspirat este restituit mediului ambiant, iar consumul energetic este
minim.
A doua posibilitate este folosită cu precădere în cazul compresoarelor de
dimensiuni mari şi medii, pentru a evita solicitările dinamice însemnate ale
motorului de antrenare, solicitări ce apar la demararea şi oprirea motorului.
Cele mai des utilizate metode de reglare sunt:
· reglarea prin deversare (fig 2.7); în aval de compresor, pe racordul de
refulare, se instalează o supapă de limitare a presiunii; la orice tendinţă de
depăşire a presiunii reglate, supapa deversează în atmosferă până la
anularea tendinţei de mărire a presiunii;
· reglarea prin izolarea compresorului (fig 2.8); în aval de recipientul de
stocare se culege o reacţie de pe distribuitor 2/2 normal deschis cu
revenire cu arc, plasat pe racordul de aspiraţie al compresorlui; orice
creştere a presiunii peste valoarea prescrisă, determină închiderea
distribuitorului montat pe aspiraţie, sub efectul presiunii din sistem; având izolată aspiraţia, compresorul nu mai debitează aer în sistem până când
presiunea tinde să scadă sub valoarea reglată, moment în care
distribuitorul începe să se deschidă. Acest tip de reglare îl întâlnim la
compresoarele cu piston şi la cele cu angrenaje;
· reglarea internă; deschiderea supapei de aspiraţie este controlată de un
dispozitiv pneumatic comandat de o reacţie de presiune culeasă din
racordul de refulare; când presiunea în sistem creşte la o anumită valoare,
supapa de aspiraţie rămâne deschisă şi aerul aspirat este refulat tot pe
aspiraţie la presiunea atmosferică;
· reglarea prin droselizare; pe aspiraţia compresorului se montează un
drosel care menţine încărcarea compresorului într-un domeniu cunoscut;
se utilizează la compresoarele cu angrenaje şi la turbocompresoare;
· reglarea prin intervenţia asupra motorului de antrenare; în cazul în care
maşina de antrenare este un motor cu ardere internă, se reglează turaţia
acestuia, manual sau automat; în al doilea caz, se utilizează o reacţie de
presiune sau traductoare şi sisteme electronice de control; cilindrul CR din
fig. 2.9 preia funcţia de reglare a pompei de injecţie (sau a carburatorului),
decelerând motorul de antrenare la orice tendinţă de creştere a presiunii în
sistem; corespunzător, debitul oferit de compresor scade; utilizarea unui
cuplaj centrifugal permite decuplarea totală a compresorului la o anumită
turaţie; acest sistem de reglare este utilizat mai ales pe utilajele mobile;
dacă motorul de antrenare este electric, se introduce în schema de
comandă a motorului un releu de presiune RP (presostat) reglat astfel
încât să comande dezactivarea contactorului C, deci oprirea motorului de
antrenare când presiunea în sistem atinge o anumită valoare.
Link-uri utile:
Cilindru patrat standard SI ISO15552 (original ISO6431)
Cilindrii pneumatici rotunzi ISO6432 seria MI
Cilindri pneumatici compacti ACQ
Amortizoare de soc seria ACA reglabile
Cilindri patrati ISO6431-ISO15552 seria SE
Distribuitoare actionate pneumatic 5/2 5/3 Seria 4A200
Distribuitoare pneumatice comanda electrica 3/2 seria 3V200
