CAPITOLUL 3 – GRUPUL DE PREGATIRE AL AERULUI – FILTRE

Filtrele sunt echipamente ce realizează atât filtrarea propriu–zisă cât și separarea apei din masa de aer. Filtrarea se face, de obicei, în două etape, după cum urmează:

• etapa I – filtrarea prin inerție: această etapă urmărește eliminarea din masa de aer a particulelor grele de impurități și a picăturilor de apă; la intrarea în echipament aerului i se imprimă o mișcare turbionară ce determină proiectarea pe peretele interior al paharului filtrului a picăturilor de apă și impurităților mai mari; în urma contactului cu peretele acestea se scurg la baza paharului;
• etapa II – filtrarea mecanică: presupune traversarea de către masa de aer a unui cartuș filtrant; aici, în urma curgerii aerului prin cartuș particulele fine de impurităţi mecanice sunt reținute.

Unele filtre pot fi prevăzute cu un element magnetic care reţine particulele metalice din masa de aer.

Cartuşele filtrante sunt confecționate de multe ori prin sinterizarea unor pulberi metalice de formă şi dimensiuni apropiate, fără adaos de liant. Frecvent materialul folosit este bronzul şi mai rar oţelul inoxidabil, nichelul, argintul sau alama.

Aceste filtre permit obţinerea unui aer de calitate, a cărui fineţe de filtrare[1] este în domeniul 2 …10 mm. Totodată, sunt foarte eficiente, rezistente la coroziune, au durabilitate mare, pot fi curăţate şi recondiţionate uşor, iar pierderile de presiune pe ele sunt mici. Ca dezavantaj trebuie amintit preţul lor mai ridicat.

În figura 20 este prezentată o schemă de principiu a unui filtru.

Odată pătruns în echipament prin orificiul de intrare i aerul întâlnește piesa 4, o piesă cu o geometrie aparte, care îi imprimă o mișcare elicoidală, pe parcursul căreia, datorită forțelor centrifuge care iau naștere, particulele mai mari și picăturile de apă sunt proiectate pe peretele interior al paharului 5; aici, datorită poziției lor periferice, în afara curentului principal de aer, ele se scurg prin efect gravitațional în camera de colectare C, despărţită de restul paharului prin deflectorul 8.

Când jetul de aer întâlneşte deflectorul 8 acesta îşi schimbă direcţia de curgere cu 180⁰; în acest fel aerul este dirijat către cartușul filtrant 6, pe care îl traversează, realizându-se astfel filtrarea mecanică. Din colectorul C impurităţile şi apa colectate sunt eliminate periodic cu ajutorul robinetului 10.

Există și posibilitatea utilizării unui dispozitiv automat de eliminare. Acest dispozitiv, prezentat în figura 21 se poate monta la partea de jos a paharului 5 în locul robinetului 10 (fig.20).

Fig. 20

Când lichidul din condens ajunge la o limită prestabilită, plutitorul 1 se ridică sub acțiunea apei și determină deschiderea supapei S₁. În aceste condiții aerul sub presiune ajunge prin tubul 4 în camera C₁ şi dezvoltă pe suprafaţa membranei m o forţă de presiune care determină deplasarea membranei şi deschiderea supapei de purjare S₂. Sub efectul aerului comprimat impurităţile şi apa sunt eliminate în atmosferă.

Fig. 21

Prof. Dr. Ing. Mihai Avram