CAPITOLUL 1 – PREZENTARE GENERALA – INTRODUCERE
Antrenarea subansamblurilor mobile ale unui sistem tehnic se poate realiza folosind sisteme de acţionare: electrice, hidraulice, pneumatice, mixte. Un sistem de acţionare poate fi privit ca fiind format din totalitatea echipamentelor ce generează, transmit şi transformă energie, la care se adaugă dispozitivele de control ce deservesc aceste echipamente.
Sistemele de acţionare pneumatice sunt întâlnite într-un număr mare de aplicaţii industriale. Acest lucru se justifică printr-o serie de avantaje, cum sunt: robusteţea, fiabilitatea ridicată, simplitatea constructivă, productivitatea înaltă, costurile scăzute. Totodată, aceste sisteme sunt nepoluante, fiind recomandate pentru aplicaţii din industria alimentară, farmaceutică, tehnică dentară.
Asemenea sisteme sunt folosite atunci când:
- sunt necesare forţe şi momente de valori medii;
- viteza de deplasare a sarcinii trebuie să fie mare şi nu este necesar să respecte cu stricteţe o anumită lege;
- poziţionarea sarcinii nu trebuie făcută cu precizie ridicată;
- condiţiile de funcţionare sunt severe (există pericol de explozie, incendiu, umiditate etc.);
- trebuie sa fie respectate o serie de norme igienico – sanitare.
Figura 1 arată locul sistemelor de acţionare pneumatice în raport cu celelalte tipuri de sisteme de acţionare prin prisma forţei controlate şi a costurilor.
Se observă faptul că în multe situaţii, pentru o anumită aplicaţie, se poate opta pentru mai multe soluţii în ceea ce priveşte acţionarea. Soluţia optimă din punct de vedere funcţional şi economic pentru fiecare caz în parte se stabileşte printr-o analiză, pe baza unor criterii obiective care să evidenţieze avantajele şi dezavantajele pe care aceste sisteme le prezintă pentru procesul analizat.[1]
Prof. Dr. Ing. Mihai Avram
