CAPITOLUL 2 – GENERAREA ENERGIEI PNEUMATICE – CERINTE

Performanțele unui sistem de acționare pneumatic și fiabilitatea lui depind în mod hotărâtor de calitatea agentului de lucru folosit.

Aerul comprimat aspirat din atmosferă poate conține substanțe solide, lichide si gazoase care pot crea probleme sistemului de acționare. Introdus în sistemul de acționare el poate pune în pericol buna funcționare a acestuia și poate conduce la defecțiuni greu de remediat. Din acest motiv aerul trebuie tratat înainte de utilizare lucru ce implică importante cheltuieli de exploatare.

În concluzie, principalii factori care afectează buna funcționare a sistemelor de acționare pneumatice sunt:

  • apa lichidă și vaporii de apa;
  • particulele de praf;
  • ulei lichid si vapori de ulei (provenind de la compresoare);
  • vapori de hidrocarburi;
  • particule de rugina.

În timpul funcționării sistemului aerul comprimat curge prin echipamentele componente și elementele de legătură de la sursă către motoarele din sistem. În consecință, aerul intră în contact cu elementele mobile (sertare, pistoane, supape etc.) sau fixe (corpuri, plăci, capace etc.) ale echipamentelor, confecţionate din materiale diverse (oţel, aluminiu, bronz, alamă, cauciuc, material plastic etc.) şi traversează secţiuni de curgere, uneori de dimensiuni foarte mici, calibrate. Iată de ce acestuia i se impun următoarele condiții:

  • să fie cât mai curat posibil; un aer contaminat cu particule mai mari sau egale cu jocurile funcţionale existente între elementele constructive mobile și cele fixe poate duce la blocarea (griparea) elementelor mobile, dar şi la uzura lor prin abraziune şi la îmbâcsirea filtrelor din sistem;
  • să asigure lubrifierea sistemului de acţionare; deoarece aerul nu are proprietăţi de lubrifiere, în acest scop se folosesc echipamente speciale numite ungătoare, care pulverizează în masa de aer particule fine de ulei; trebuie avut în vedere faptul că o ungere abundentă (în exces) poate conduce la “năclăirea” elementelor constructive ale echipamentelor, iar o ungere insuficientă poate conduce la scoaterea prematură din funcţionare a sistemului respectiv;
  • să conţină cât mai puţină apă; în aer există apă sub formă de vapori, iar prin condensarea acestora se obţine apă care va coroda piesele din oţel; la temperaturi mai scăzute poate să apară fenomenul de îngheţare a apei, care poate împiedica funcţionarea sistemului la parametri normali;
  • să aibă o temperatură apropiată de temperatura mediului ambiant pentru a evita modificările de stare care la rândul lor ar duce la modificări ale parametrilor funcţionali ai sistemului;
  • să intre în sistem având presiunea şi debitul corespunzătoare bunei funcţionări a sistemului; o presiune mai mare decât cea recomandată de producător poate duce la avarii, iar o presiune mai mică nu asigură forţa sau momentul cerute de aplicaţia respectivă; în ceea ce priveşte debitul, abaterile acestuia influenţează viteza de deplasare a sarcinii antrenate de sistem.

Cerințele impuse aerului sunt diferite de la o aplicaţie la alta. Organizația Internațională de Standardizare, prin norma ISO 8573-1:2010, împarte aerul comprimat în clase de calitate. În tabelul 1 sunt sintetizate informații furnizate de această normă, deosebit de utile pentru utilizatorii de sisteme pneumatice de acționare. Pentru sistemele de acționare pneumatice în tabelul 1 au fost evidențiate clasele de calitate ce trebuie asigurate aerului comprimat utilizat.

tabel 1

Prof. Dr. Ing. Mihai Avram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

× Contact rapid WhatsApp Available from 08:00 to 18:00